DESCRIEREA RASEI
Ciobănescul Românesc Mioritic, cunoscut sub numele vechi de ” barac” sau „baracul mocănesc” este un câine puternic şi aprig, de talie mare, dar niciodată greoi, e viguros şi spectaculos, robust şi compact. Este de o rusticitate ieşită din comun şi e capabil să impresioneze prin fizic şi temperament. Ciobănescul Mioritic este un câine care se potriveşte spiritualităţii acestor locuri, are o formă şi nişte proporţii naturale care plac chiar şi celui mai exigent ochi.
Părul este abundent pe cap şi pe corp, de textură aspră, drept şi lung de minim 10 cm. Blana este alcătuită din 2 straturi ceea ce îi oferă o foarte bună protecţie termică şi o apărare împotriva elementelor naturii, precum şi o amortizare a eventualelor lovituri primite de la animalele sălbatice. Subpărul este mai dens şi mai suplu, de culoare deschisă. Ciobănescul Mioritic are un cap masiv cu partea frontală lată, protuberanţa occipitală este proeminentă, craniul este uşor boltit cu stopul nu prea marcat. Mioriticul posedă o vedere foarte bună în ciuda faptului că ochii sunt acoperi?i de părul abundent de pe cap. Urechile sunt prinse relativ sus şi au forma literei “V” cu extremitatea uşor rotunjită, lungi de 10-15 cm, căzute şi bine apropiate de obraji.
|
Trufa este lată, de culoare neagră, maxilarele sunt puternice, dentiţia completă, muşcătura este în foarfecă, iar ochii sunt expresivi, de mărime potrivită şi oblici; au culoarea alunei sau brun închis; emană calm şi inteligenţă. Botul este un pic mai scurt decât craniul sau cel mult egal cu acesta şi se îngustează progresiv spre vârf. Trupul este de formă dreptunghiulară, cu linia superioară dreaptă şi greabănul mediu marcat. Pe membre, părul este mai scurt. |
În cadrul populaţiei de Mioritic predomină mioriticul alb şi mioriticul alb cu pete gri. Se întâlnesc şi exemplare cu întreaga roba de culoare gri şi exemplare cu marcaje negre pe fond alb. Întotdeauna culoarea albă ocupă cea mai mare proporţie din suprafaţa corpului, rareori griul este mai mult cantitativ decât albul. În competiţiile canine sunt apreciate şi căutate exemplarele bălţate cu negru sau gri. Crescătorii de Mioritic lucrează intens la selecţia rasei, iar culorile sunt atent monitorizate. Dacă ne uităm în trecut, observăm că în superstiţiile locuitorilor vechi de pe aceste teritorii, există o ambivalenţă mitică referitoare la câine: câinele alb e considerat bun, iar câinele negru este considerat întruchiparea răului. Ciobănescul alb ţine piept lupului care, de asemenea, este considerat o emanaţie a tenebrelor. Astfel se explică cum norocul şi prosperitatea se metamorfozează într-un câine alb; de aici şi preferinţa oierilor pentru ciobăneştii albi, aceasta dincolo de argumentele deosebirii mioriticilor de lupi când sunt încleştaţi sau a distingerii câinilor în bezna nopţii ori a camuflării în turma de animale.
Un aspect mai important la roba mioriticului se consideră a fi raportul dintre păr şi subpăr tinzându-se în final la stabilizarea unei robe care să necesite o îngrijire cât mai rară.
|
Prin prezenţa sa, Mioriticul exprimă forţă şi vigoare ţinând la distanţă intruşii. Este un câine vioi şi ager, cu auz fin şi miros selectiv, cu o mişcare uşoară şi o remarcabilă rezistenţă la efort, fiind înzestrat cu o mecanică foarte bună care îi asigură o acoperire uşoară a terenului, aducând aşadar un plus la capacitatea lui de pază. Ciobănescul Mioritic este perfect adaptat condiţiilor naturale din ţara noastră, este un paznic desăvârşit, lucrează bine în condiţii de stres, e |
|
rezistent la boli, nu e pretenţios, e relative uşor de întreţinut şi are calită ţi unice care sunt rodul selecţiei naturale şi a celei empirice făcute de ciobani.
Faţă de ceilalţi Ciobăneşti Româneşti se diferenţiază radical prin aspectul exterior – morfologie, lungimea şi textura robei, culoare şi chiar prin încadrarea în Grupa 1 FCI. Ciobănescul Românesc Carpatin este inclus, de asemenea, în aceeiaşi grupă, dar deosebirile dintre acesta şi Mioritic sunt mai mult decât evidente.
Nu demult, în anul 2010, s-a demarat un studiu genetic pe rasele de câini ciobăneşti din România, în colaborare cu medicul primar neurochirurg Horaţiu Stan. Acest studiu se intitulează “Caracterizarea la nivel molecular a raselor de câini Ciobăneşti Româneşti” şi reprezintă lucrarea de doctorat a d-lui ing. Olivier Chakirou. Doctorandul împreună cu dl. dr. Horaţiu Stan şi echipa din cadrul USAMV de la Catedra de Genetică şi Ameliorare a Animalelor îşi propun să stabilească relaţiile dintre cele 4 rase naţionale de ciobăneşti precum şi relaţiile dintre Ciobăneştii Româneşti şi celelalte rase străine.
Pentru aceasta trebuie să se întocmească arborele filogenetic al raselor pentru a observa gradul de înrudire şi posibilii strămoşi comuni. Practic pentru realizarea filogeniei este secven?iat ADN-ul mitocondrial, care se transmite exclusiv pe linie maternă şi care serveşte în special la studiile de biodiversitate şi filogenie. Acesta este obţinut din probele de sânge recoltate, iar secvenţele sunt introduse în baza de date şi comparate de un soft special cu cele deja existente în banca internaţională de gene şi care aparţin a 150 de rase canine la care s-au efectuat deja studii filogenetice.Până la această oră s-au recoltat peste 100 de probe de sânge din toată ţara şi se continuă, iar ADN-ul mitocondrial va fi trimis spre secvenţiat în Olanda. Astfel se construiesc arborii filogenetici şi cu ajutorul unor algoritmi se stabilesc asemănările şi diferenţele dintre rasele româneşti şi alte rase. Acest studiu prezintă importanţă pentru chinologia românească şi va clarifica multe întrebări al căror răspuns încă se lasă aşteptat. Pentru concludenţa acestui studiu iubitorii şi crescătorii de Ciobăneşti Româneşti sunt rugaţi să permită recoltarea de probe şi să aibă o mai mare deschidere spre această şansă. Cercetarea se va finaliza în această toamnă şi va contribui ca piesă de rezistenţă şi la dosarul pentru omologarea internaţională a Ciobănescului Românesc Corb. Comisia Ştiinţifică a FCI a propus ca în viitor omologarea noilor rase să nu se mai facă fără acest studiu.