De dresaj m-am ocupat personal. L-am adoptat pe la un an-un an jumate, fusese bătut, a trăit niște traume și nu am vrut să-l stresez lăsându-l la dresaj nu știu pe unde. Deși n-am experiență în dresaj, învățăm împreună. Cred c-a fost o alegere foarte înțeleaptă, acest lucru a întărit mult relația dintre noi.
Ce activități am ptr el? Cel mai mult ii place să doarmă! Am rezolvat-o simplu. Nu e atras de mingi și alte jucării. El e băiat adevărat nu maimuțoi:))
Nu-i plac străinii, îi mârâie sau sare la ei. Copii nu avem iar cu alți copii n-am făcut teste. În concediu în camping s-a apropiat unul de el, de doua ori și a sărit la el. Noroc că era legat. Ce e drept și copilul s a apropiat cam amenințător de el, alergând frontal spre el.
În viața mea ii fac cât de mult loc îmi permite timpul. Îl duc peste tot cu mine- în concediu, la munte, cu cortul, caut cazările pet friendly, ne plimbăm zilnic, mergem la pădure, la Criș, nu ne plictisim.
Am fost la plimbare si-n aglomerație. Îl țin la picior din scurt. Nu a avut reacții de niciun fel. În schimb dacă ne plimbăm în locuri liniștite și apare vreun dubios Îl mârâie. Nu mârâie pe toată lumea, doar anumite persoane care îmi par și mie mai dubioase. Aici am observat ceva interesant la el - efectiv e un detector de oameni buni/răi. Eu așa ceva n-am văzut de când sunt! Oamenii răi ii mârâie din prima. Oamenii normali trec fără să-i bage-n seamă dar nu pot pune mâna pe el. Doar cei mai mari iubitori de animale pot pune mâna pe el. Deja am început sa-mi fac impresii despre oameni după reacțiile lui.
Dau un exemplu. Am fost in concediu la un camping pet friendly. Logic, m-am gândit că patroana campingului trebuie sa fie o iubitoare de animale. În a doua seară s-a apropiat de masa noastră să ne servească ceva lichior. A sărit la ea. M-am gândit că era el obosit și sictirit după o plimbare foarte lunga, că-n seara aia a cam făcut scandal prin camping până l-am băgat in căsuță să nu ne facem probleme. Însă după 7 zile am concluzionat că patroana nu iubește animalele. Veniseră tot felul de căței acolo, husky, buldog francez, puddle pitic, care mai decare mai simpatici. Nu m-am abținut sa nu-i drăgălesc! Patroana nu s-a apropiat de niciunul. Cum să nu te apropii măcar de unul dacă-ți plac animalele? Apoi din discuții cunoscand-o mai bine mi s-a părut o femeie rautacioasa. Mie mi-au trebuit aproape 7 zile, lui Athos o zi!
Nu îl plimb fără lesă. Din februarie e mereu legat oriunde mergem. Am avut probleme de la început cu apelul. El a vagabondat prin munți și probabil de aia. Foarte greu mi-a fost cu el de la început. În prima fază am făcut multe exerciții de apel fără lesă. L-am plimbat mult fără lesă in locuri fără oameni încercând sa-l învăț sa tina aproape. În mare a fost ok. Dar i se mai punea pata și nu asculta când îl chemam. De doua ori era sa nu-l mai găsesc și de atunci nu l-am mai lăsat nelegat. Avem lese de toate lungimile, lesă tactică ptr oraș, retractabila ptr mers in natura și de 20 de m tot ptr mers în natură sau stat intr-un loc. Voi testa din nou mersul fără lesă in 1 ianuarie, asa mi s-a pus mie pata.
Încă două observații:
1. nu se dă în vânt după drăgăleala. Are momentele lui când chiar cere sa-l mângâi, dar nu e genul pe care sa-l sufoci cu atenții. E ca mâța. Independent dar cu anumite momente când pare un copilaș care cere atenție. Dacă ești străin, obligatoriu mare iubitor de animale sau ceva Sfânt:)) stă sa-l atingi de 2-3 ori și te lasă vorbind singur.
2. Eu n-am avut niciodată câine de paza până la el. Am avut tot felul de potăi, dar de pază niciunul. Pot spune ca îl simt atașat de mine mult mai profund decât oricare alt câine. Toți m-au iubit, dar ca ăsta, niciunul. Are ceva aparte, ceva mai deosebit, ceva altceva
). Parcă Avem cumva o comunicare sufleteasca pe care n-am simtit-o la alții. Și m-a impresionat instinctul lui de pază. În camping, stăteam la masa la povesti cu lumea, întotdeauna se culca la spatele meu. Deși avea loc și oe lângă mine, și în fata mea la picioare (fiind legat), doar în spatele meu se întindea Parcă sa ma apere dacă vine ceva de acolo și eu nu vad. În căsuță dormea numai și numai la ușă. Doar de acolo putea veni dușmanul, acolo dormea. Probabil asta fac toți câinii de pază, dar cum n-am avut sunt impresionată de chestiile astea.
E o minune rasa asta, abia aștept sa-l am și pe al doilea, de pui, sa vedem ce iese dintr-unul dresat de mic.
