Acum că mi-am mai revenit din șoc și groază, vă scriu experiența de la prima expoziție chinologica. Un fel de, ferească Sfântu!
În primul rând i-am mâncat zilele și viața d-lui Secara cu câteva zile înainte cu întrebări și nelămuriri legate mai ales de înscriere. Îi mulțumesc cu ocazia asta ptr răbdare!
Competiția a fost o comicarie. Am nimerit în incinta expoziției fără să am minimul de habar ce va fi acolo, nu pricepeam ce e cu CAC, CACIB, BOB, BOG și toate celelalte, erau talmes-balmes în capul meu. Noroc tot cu dl. Secară care a fost prezent acolo și încă câțiva crescători care m-au mai scos din ceață. În prima zi am câștigat BOB și am ratat BOG ptr c-am încurcat ringurile. Eu așteptam la ringul total greșit în timp ce concursul se desfășura în altă parte. Așteptam cu ditamai dulăul printre șorecari din ăia mici. Al meu, când vede poțoci d-astia mici, vrea sa-i pupe. Crescatorii se agitau pe acolo când vedeau ditamai dihania printre ei. Încerca unul sa ma convingă că stau la ringul greșit, eu nu și nu, că acolo e ringul meu

culmea, avea dreptate, dar na...
Comicareala maxima a fost a doua zi. Iar am luat BOB. Am stat cu ochii pe ringuri sa nu mai ratez BOG. Mai bine-l ratam

Eu stăteam cu ochii pe ring ca pe butelie, soțul cu câinele stăteau intr-un loc mai liniștit, în apropiere, lângă un gard. Îi fac semn să vină cu el ca urmam noi, nu vroia câinele să vină. S-a saturat după 2 zile de stres ptr el. O fi zis "îmi bag picioarele în competițiile voastre!". M-am dus după el, abia a vrut să vina. Nimerim primii în ring. În toate ringurile am nimerit primii, dar aici a fost comicareala. Arbitrul vorbea intr-o limba total necunoscuta. Tipa care-l ajuta cred ca vorbea engleza sau ceva, parca nu mâncase în ziua aia, nu pricepeam ce zice. Toți erau eleganți în ring, ciobănești germani, border collie, aussie, numai minunății pieptănate, aranjate, dresate. Noi...ca ciobanii! Pieptanati eram și noi, dar doar atât. Nu știam în ring, umblu, alerg, ce fac? Am întors capul peste umăr sa-l întreb pe cel din spate, era cu carpatini, ce să fac, sa umblu, s-alerg? Nimic. Mulțam fain de amabilitate! No, fără răspuns, mi-am zis - hai să nu merg, nici s-alerg, să fie ceva așa între ele, să interpreteze fiecare cum vrea

apăi dacă nu mi-ați răspuns, mergeți toți cum merg eu! A fost totuși un noroc ca eram primii, ca de vedea al meu alți câini în fața lui nu știu ce făcea. Oricum de la corturile de pe margini, auzea șobolani din ăștia mici lătrând și vroia să meargă sa-i pupe. Toți umblau frumos în ring, al meu vroia la căței! Alerga cu capu-ntr-o parte, înspre mine, încercând sa evadeze cumva la cățeii lui. Eu încercând să îl îndrept, observ la un moment dat că o luasem pe arătură, eram cu 2 m mai in stânga decât marcajul după care trebuia să mergem. Bun, trece și asta, ne oprim. Toți in poziție de expo, nici nu respirau, al meu în fund. Fac doi pași să-l ridic, sta 2 secunde, iar se pune-n fund. Iar fac doi pași, iar se pune-n fund. Tot așa de câteva ori, deja eram în curba ringului la câțiva metri buni de restul

eram așa, noi și ei. Arbitrul încetase deja de mult să ne mai bage în seamă, ne considera ceva cauze pierdute

Probabil nu am să mă înghesui pe viitor la expoziții, dar și când voi mai merge, ne înscriem într-o singura zi și atât. E prea obositor în două zile, mai ales ptr el. Era deja sictirit, nu mai avea chef de prostiile mele, el vroia la căței sau să doarmă. Oricum e o putoare de câine, sa-l târăsc după mine 2 zile în balamucul ala ptr el a fost prea mult.