Alimentația unui câine longeviv

[Ioana Corb]

De curând am văzut o postare (filmuleț) pe fb (al cărui link nu pot să-l postez) care cita niște articole din presa internațională în care se spunea că au fost cazuri in care s-a descoperit salmonella și altele de genul in mâncarea industrială a câinilor. Poate fi și ăsta un subiect de discuție, dar mi-a atras atenția altceva.
La final, era prezentat cel mai longeviv câine din lume care se pare c-ar fi trăit aproape 30 de ani. A fost hrănit doar cu hrană gătită care includea și multe legume.
Ulterior, am mai săpat pe internet și am găsit mai multe cazuri de câini care au trăit între 20 și 30 de ani. Aceștia au viețuit fie la începutul secolului trecut, când nu era hrană industrială, fie erau caini de fermă care erau hrăniți cu ce se găsea pe acolo și făceau multă mișcare.
Am identificat astfel două aspecte importante: hrana naturală și efortul fizic.
Personal, mă tot întrebam cum a supraviețuit această specie mii de ani fără bobițe, iar acum nu mai pot trăi fără ele - în concepția unora.
Sunt curioasă ce păreri aveți pe tema asta

[Oliviu Secara]

La acest material vă referiți ?

[Ioana Corb]

Da.

[Ioana Corb]

Pentru că nu m-am oprit la ce am scris aici, am continuat - cât îmi permite timpul - studiul pe această temă. Astfel am ajuns la site-urile și fb mai multor veterinari, nutriționiști canini, etc. Am să postez linkuri zilele astea.
O urmăresc mult pe dr. Karen Becker a cărei carte am achiziționat-o (de fapt are mai multe, am aflat ulterior). Din păcate nu este tradusă în română. E bestseller internațional și într-adevăr pe grupurile de fb de nutriție ptr caini/pisici în care am intrat este foarte mult recomandată.

[Oliviu Secara]

Felicitări pentru preocupare. Ati reusit sa lecturati cartea ? Care ar fi 2-3 idei esențiale pe care le-ati identificat în legătură cu alimentația câinilor ?

[Ioana Corb]

Încă n-am apucat să citesc prea mult. Se pare că sunt studii care indică scăderea speranței de viață la câini. De exemplu în Marea Britanie longevitatea a scăzut cu 3 ani în cazul Staffordshire Bull Terrier, un alt studiu tot din M.B. indică scăderea speranței de viață cu 11% a câinilor de rasă pură, în doar un deceniu.
Cauzele sunt comune cu ale omului: poluare, chimicale, mâncare proastă, mișcare insuficientă, stress, etc.
Prefer să revin după ce citesc întreaga carte pentru a nu mă pierde în detalii inutile. Deși, dacă doriți, pot spune câteva cuvinte esențiale la fiecare capitol mai mare. Între timp, dacă are cineva ceva de comentat pe tema asta ar fi interesantă o dezbatere, completări, alte păreri...

[Ioana Corb]

O variantă de hrănire

[Oliviu Secara]

Foarte explicită această dietă alimentară !

[Ioana Corb]

Revin cu link-ul către un documentar care arată neregulile industriei producătoare de hrană pentru câini/pisici. Zic că merită urmărit, pe alocuri e chiar șocant ce se întâmplă și ce porcării punem în bolurile lor de mâncare....dacă se poate numi mâncare boabele ptr ei, indiferent că e cu 9 lei/kg sau e royal canin sau vreo altă firmă apreciată că fiind "de calitate". Se include și așa-zisa hrană veterinară. Am ajuns la concluzia, după câte am studiat, că nu există hrană de calitate la pungă. Indiferent că ne îmbătăm cu apă rece, că noi luam numai "d-aia scumpă ".

[Ioana Corb]

Mai spicuiesc câte ceva din cartea prezentată mai sus, am ajuns la capitolul 3 doar, voi mai reveni cu informații pe parcurs.
Așadar, hrana ptr câini/pisici e ultraprocesata, preparată de obicei prin presare la temperaturi foarte înalte, cu multe ingrediente adăugate precum: zahăr, grăsimi, sare, conservanți, agenți de îngroșare, coloranți, substanțe care creează dependență, diverși alți aditivi.
Ca și în cazul oamenilor, mâncarea din ce în ce mai procesata a dus la creșterea frecventei diabetului, obezității, cancerului și altor afecțiuni.
Deasemenea, în hrana ptr câini/pisici s-au găsit:
- glifosat - pesticid, cancerigen
- micotoxine - în special aflatoxine - care produc ravagii in organismul animalelor: boli ale diverselor organe, imunosupresie, cancer. Se găsesc in TOATĂ hrana ptr animale care conține cereale!
Se zice că hrana ptr caini a fost creata ptr a satisface toate nevoile lor nutriționale, promițând o nutriție completă, ceea ce e fals. Hrana e ultraprocesata, nu conține absolut nimic proaspăt, doar diverse suplimente și substanțe adăugate.
Câinii sunt singurii membri ai familiei care sunt hrăniți toată viața doar cu acest tip de hrană. (Aici adaug eu - cui i-ar plăcea să mănânce o viață întreagă un singur fel de mâncare, indiferent cât de bun ar fi?).
Hrana procesata e creata să reziste mai mult de un an la temperatura camerei rezultând că nu există absolut nimic proaspăt în ele. 85% din hrană câinilor într-o viață e reprezentata de acest tip de hrană.
Câinii absorb mult mai multe toxine decât oamenii inclusiv din mediul ambiant (boluri de plastic, jucării, pătuțuri ptr animale, mobila din casă, etc, etc.). Astfel la câini s-a observat o rată mai mare a cancerelor decât la om:
- de 35 x mai mare rata cancerelor de piele
- de 4 x mai mult cancer la sân (sper c-am înțeles bine aici din engleză)
- de 8 x mai mult cancer osos
- de 2 x mai mare frecvența leucemiei

[Oliviu Secara]

Ce bine că cineva mai apuca să citească si sa ne aducă informații utile in tot haosul acesta electoral de care e cuprinsa tara de mai bine de-o lună !!

[Ioana Corb]

M-am deconectat de haosul electoral renunțând la Facebook în perioada asta. Decizie care se dovedește foarte bună, recomand!
Revin la carte:
80% din hrana ptr animalele de companie retrasă de pe piață în SUA între anii 2012-2019 a fost reprezentată de hrana uscată. Restul de 20% fiind conserve umede sau alte tipuri de hrană.
Topul cauzelor acestor retrageri au fost: contaminări cu bacterii (in special salmonela), nivelurile toxice de vitamine sintetice (apropos de faptul că mulți sustin că bobitele sunt o hrană completă - paranteza mea), antibiotice neaprobate, pentobarbital (folosit ptr eutanasiere !!!). Însă testele au fost realizate doar ptr anumite substanțe care pot ridica probleme, nu ptr toate tipurile de toxine, cum ar fi de exemplu glifosatul (ierbicid).
Hrana ptr câini, precum și biscuiții sau diverse recompense au apărut dintr-o inteligenta mișcare de marketing. Azi, fiecare curs (universitar sau nu) de medicina veterinară are parteneriate cu una dintre cele 5 branduri de top în hrana animală (asta spune multe).
Un top al celor mai bine vândute branduri în SUA în anul 2019 (le-am enumerat pe cele mai cunoscute din magazinele noastre, unele dintre cele nementionate de mine se găsesc doar peste ocean, deci nu ne interesează, sau eu una nu am auzit de unele dintre ele):
- Mars Petcare - pedigree, whiskas, royal canin, eukanuba, etc;
- Nestlé Purina Petcare - Felix, friskie's, Purina One, purina pro plan, etc;
- Hill's - science diet, prescription diet;
- Diamond pet foods - taste of the wild; etc.
Câteva idei din capitolul citit azi, un capitol mult mai vast care vorbește și despre cum influențează genetica longevitatea sau despre cancer.

[Ioana Corb]

Cartea devine tot mai interesantă, încep să "intr-un pită" cum s-ar zice. În primul rând recomand cartea din tot sufletul, sunt foarte multe detalii și explicații pe care nu le pot reda aici fiind mai complexe sau ptr cei care sunt veterinari și știu mai multe pe aceste teme, acolo sunt explicațiile mai complete, sunt citate studii, etc.

Hrana strămoșilor lupi și a lupilor de azi este CARNIVORA. Dieta lor include animale mici și mari, însemnând proteine și grăsimi neprocesate, dar și puține fructe de pădure, ierburi, diverse nuci sau semințe atunci când nu reușesc să vâneze. Acest fapt îi face pe câini vulnerabili în fața argumentelor omnivore.
Tractul digestiv este foarte scurt, sunt incapabili să sintetizeze vitamina D de la soare, iar saliva lor conține foarte puțină amilază (enzima necesară digestiei carbohidraților).
Așa cum ptr noi caloriile dintr-o prăjitură nu sunt egale dpdv nutrițional cu caloriile dintr-o salată, nici ptr câini caloriile din carne nu sunt totuna cu cele din cereale.
Revenind la deficitul de amilază și la dificultatea de a digera carbohidrații este de reținut că aceștia provoacă în organismul câinilor inflamație. Asta se traduce prin: gingivite, inflamații ale ochilor, otite, gastrite, hepatite, enterite, colite, cistite, dermatite, pancreatite, artrite și tot ce se mai termină cu "-ite".
Deasemenea, carbohidrații ridică nivelul zaharului din sânge, ceea ce în timp poate provoca diabet.
Carbohidrații provoacă obezitate. Deasemenea pot provoca la unii câini o stare de foame continuă, nefiind satisfăcute nevoile nutriționale, câinele caută să mănânce tot mai mult.
Deasemenea, câinii au nevoie de foarte multe grăsimi, în jur de 50% din totalul caloriilor (nu din cantitatea de hrană!!!), însă de grăsimi CRUDE. Grăsimile procesate, expuse temperaturilor înalte sunt transformate într-un dezastru ptr organismul câinilor.
Amidonul afectează microbiomul intestinal, acolo unde se găsește 70-80% din sistemul imunitar. Afectează deasemenea mecanismele de detoxifere ale organismului.
Etichetele pungilor de bobite lasă mult de dorit și de interpretat. De exemplu pe foarte multe pachete apar adaosuri de tot felul de suplimente care te conving să le cumperi, însă de cele mai multe ori sunt intr-o concentrație extrem de mică, practic aproape inexistente.

În sfârșit, acest capitol a fost foarte lung, dar foarte interesant. M-a pus serios pe gânduri în doua privințe. Când l-am luat pe Athos am citit tot ce s-a putut despre mioritici. Acum concluzionez cât de puțin informată e lumea cu privire la hrana care trebuie data câinilor.
Citeam că mioriticii n-au nevoie de așa multă proteină că ei sunt mioritici. Și atât. Așa a concluzionat ciobanul de pe munte că câinele lui poate trăi și doar cu mămăligă. (Știți, ciobanul ăla care-și uită câinele pe munte și-l adopt eu). Studii pauză.
Mioriticii sunt în primul rând câini, urmași ai lupilor. Irelevant că e mioritic, bichon sau ogar. Și nu, nu pot trăi cu mămăligă! Că asta li se dă, că e mai simplu, că nu ne batem capul, că atât știm, că alte motive, e altă poveste. Întrebarea e cât trăiește un mioritic umflat cu mămăligă comparativ cu un mioritic care ar mânca ce trebuie să mănânce un câine? S-a făcut vreun studiu comparativ? Chiar aș vrea să știu dacă există și care sunt concluziile.
Și uite c-am ajuns la a doua legendă pe care am tot citit-o "mioriticul e câine rezistent frate". Poți să-l lași să moară de foame, poți să-l legi, cum am văzut pe fb o filmare în câmp deschis, fără cușcă, în lanț, sub o palmă de zăpadă; poți să-i dai mămăligă, poți să-i faci orice, "coafura rezistă " Știți reclama, adaptând " mioriticul rezistă ". Păi rezistă că nu e nici ușor să mori. Rezistă că nu are încotro și mecanismul de supraviețuire își face treaba, așa cum poate, până la un punct. Însă, câți își duc câinii ținuți fie-cum la controale veterinare să vedem cât de sănătoși sunt? Pe ce ne bazăm când spunem că sunt câini rezistenți? Câți fac analize și controale câinilor? Există vreo susținere științifică a acestei legende de "câine rezistent la orice"?. Vorbeam cu un crescător de mioritici de peste hotare, care chiar testează câinii și puii. Eram curioasa ce a observat, ce boli fac mioriticii, ce predispoziții au, chiar sunt făcuți din oțel și nu-i atinge nicio boală? Și răspunsul nu a fost tocmai plăcut. Sunt predispuși la diferite boli, unele chiar foarte grave, la fel ca toate celelalte rase de câini. Deci sunt tot câini, nu dumnezei. Diferența e că dacă un mioritic face epilepsie în România pe vârful muntelui, ciobanul îl abandonează sau îl omoară, străinul îl duce la control să vadă ce are. Diferența e că ei își testează câinii, noi nu. Noi nu ptr că e scump. Și dacă e scump, nu știm. Și dacă nu știm înseamnă că nu există. Și gata. Mioriticii sunt cei mai rezistenți câini.
Nu vreau să vând castraveți la gradinari, am și eu un mioritic de puțin timp. Aici grupul e format din persoane mult mai experimentate decât mine și nu vreau să dau lecții nimănui. Eu vreau să mă lămuresc. Vreau să citesc. Vreau să cercetez. Ptr binele mioriticilor pe care-i voi mai avea. Am scris din supărare, ptr că îmi dau seama că nu sunt pe calea cea buna. Ptr că sunt perpetuate pe tot internetul informații nesustinute de nimic, doar de păreri proprii. Dacă greșesc, cum am spus și mai sus, aș vrea să citesc studii și rezultatele lor care susțin aceste afirmații. Până la acel moment le consider legende. Cu tot respectul, îmi cer scuze dac-am atins pe cineva sau am supărat. Dar dacă suntem pe o cale greșită poate ar trebui să ne mai gândim.

[Ioana Corb]

Cantitățile de proteine, grăsimi și carbohidrați ideale în hrana câinilor, conform autorilor cărții, pag. 117.

[Ioana Corb]

N-am precizat că-n imaginea de mai sus sunt comparați câinii și lupii.

Hrana influențează flora intestinală. S-a observat în urma unor studii care comparau câini hrăniți cu bobițe și câini hrăniți raw, că cei din urmă aveau o floră intestinală mult mai echilibrată, mai bogată și diversă decât cei hrăniți cu boabe. Deasemenea cei hrăniți cu hrană proaspătă produceau cantități mai mari de serotonina având și un declin cognitiv mult mai lent. S-a mai observat că compoziția florei intestinale poate influența inclusiv agresivitatea.
Când flora intestinală este deficitară, câinii încearcă s-o reechilibreze mâncând fecalele altor animale, pământ, argilă, lingand praf sau chiar ronțăind diverse textile.
Alte aspecte care influențează longevitatea și sănătatea câinilor sunt:
1. Poluarea. Câinii sunt mult mai afectați de poluare decât noi oamenii. Particulele de poluare intră în contact direct cu blana și pielea lor, nefiind protejati ca și noi de haine și dușuri zilnice. Deasemenea prin linsul blănii ingereaza diverse particule de substanțe poluante - de exemplu ierbicide. Substanțe periculoase pot ingera și din bolurile de plastic, jucării, pătuțuri ptr animale, lacuri și alte substanțe de tratare a lemnului, etc, practic tot ce e tratat și ne înconjoară afectandu-ne și pe noi.
2. Stress-ul. Chiar există și la câini. Factorii stresanti pot fi - zgomote, faptul că trăiesc în apartamente și au acces limitat afară. Eu aș adaugă o viață petrecuta-n lanț sau padoc. Dacă viața în apartament e stresantă, acolo unde stau totuși împreună cu stăpânii care le acordă atenție, cum poate fi o viață în lanț sau padoc, fără să-i băgăm in seamă toată ziua? Autoarea fiind din SUA probabil nu cunoaște prea bine practicile romanilor. Nu vreau să critic padocul în sine, ci uitatul câinilor acolo cu săptămânile, nebăgati în seamă. Un câine stesat devine anxios, fricos, agresiv, mai devreme sau mai târziu. Un câine trebuie să petreacă cât mai mult timp în aer liber, în contact direct cu natura, să facă multă mișcare și joacă, socializare și timp petrecut cu stăpânul.
3. Calitatea apei
4. Poluarea fonică și luminoasă. Oamenii percep între 20-20.000 Hz, câinii între 40-45.000Hz. Asta înseamnă că sunt mult mai sensibili la sunete, auzind mult mai multe decât noi și de la distante mai mari. Acest lucru poate deveni un factor foarte stresant ptr ei. Deasemenea zgomotele ambientale ii afectează mai mult decât pe noi. Acest lucru le ridică nivelul de stres, nivelul hormonilor de stres, creșterea presiunii sângelui și a nivelului de cortizol.
Deasemenea luminile de la TV, computere, reclame, beculete de Crăciun, influențează ritmul circadian al corpului și influențează producția diverșilor hormoni care fie nu mai sunt secretați, fie sunt secretați în exces. Este influențat inclusiv metabolismul și funcția imunitara.
Reacțiile la acești stimuli NU au de-a face cu vreo genetică proastă sau cu vreo problemă de comportament.

Aici îmi amintesc de un domn care era foarte nemulțumit pe forum de mioritici ptr că al lui devenise foarte sensibil la sunete și lumini, deci vroia sa se scape de el și sa își ia alta rasă. Întrebarea e la ce fel de sunete era expus câinele și cât de frecvente? Ca dacă ai 7 vecini care încontinuu baraie tractoare, ambalează motoare, pornesc toată ziua cositori, drujbe, circulare, mai au și ATV-uri, sau locuiești lângă o sosea super circulata unde trec toată ziua tiruri și ambulanțe, cred c-as face și eu cu nervii la un moment dat, nu doar câinele. În acest caz indiferent ce rasă de câine ai, mai devreme sau mai târziu stresul indurat se va manifesta intr-un fel sau altul. Mioriticul a devenit fricos. Următorul câine poate deveni agresiv. Sau, al treilea, nu devine nici agresiv, nici fricos, dar moare în câțiva ani imbolnavindu-se. Ne aruncăm prea ușor câinii înainte de a ne apleca asupra nevoilor lor și a încerca să găsim cauzele comportamentelor lor ptr a corecta ce am greșit. Vinovații suntem noi de cele mai multe ori, nu ei.

[Oliviu Secara]

Ce am observat de-a lungul anilor e că la mioritici le merge foarte bine și cu hrană slabă în proteine.
Cuvintele cheie când vorbim despre alimentaţia mioriticului sunt varietate şi ponderatie. Un lucru demn de remarcat este faptul că, ciobănescul mioritic fiind un câine de stână, şi-a adaptat organismul astfel încât să extragă şi să asimileze toţi nutrienţii oricât de sărăcăcioasă ar fi hrana pe care o primeşte. Dispunând de un sistem atât de eficient şi de un laborator atât de performant cum este ficatul, mioriticul îşi poate sintetiza aminoacizi necesari şi proteinele proprii din substanţele complexe pe care le are la îndemână şi care sunt descompuse şi recompuse de ficat în substanţe care îi sunt necesare organismului. Datorită acestui fapt, nu va mânca in exces, nu va risipi, mai ales daca i se ofera o hrană de calitate.

Un aspect foarte important în dezvoltarea Mioriticilor tineri îl constituie raportul Ca/P care trebuie să fie aproximativ de 2/1 şi care asigură mineralizarea scheletului, o formare corectă a oaselor lungi şi o rezistenţă crescuta a articulaţiilor. În perioada de creştere, indiferent de regimul alimentar, hrană industrială şi/sau gătită sunt de părere că este imperios necesar folosirea unui supliment vitamino- mineral care să asigure organismului toată plaja de necesităţi mai ales dacă e vorba de exemplare cu creștere explozivă. Nu trebuie să se folosească deloc supradoze de Ca/vitamine, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, deoarece organismului îi este distrus echilibrul şi îi este inhibată proprietatea de a-şi sintetiza cele necesare din materia primă disponibilă. În acecastă situatie, excesul este mai daunător decât carenta.

Medicul veterinar, având catelul sub supraveghere înca de la vârsta de 2 luni şi cunoscând întreg istoricul va putea lua cea mai bună decizie în favoarea puiului dumneavoastra, atât în legătura cu suplimentele nutritive cât şi cu echilibrarea hranei în functie de vârstă şi de fiecare exemplar canin în parte. După moştenire genetică, alimentaţia şi mişcarea sunt următoarele ca importanţă în atingerea optimului, de aceea sfaturile şi indicaţiile specialistului trebuie luate în considerare şi respectate întocmai.

[Ioana Corb]

Un site care poate ajuta cu rețete de hrană preparată în casă ptr câini, rețetele se pot personaliza în funcție de ce ingrediente sunt selectate:

https://www.mealmixfordogs.com/

[Ioana Corb]

Un alt site cu rețete ptr câini și pisici. Rețele se personalizează în funcție de specie, vârsta, greutate, dacă animalul e sau nu castrat, dacă suferă de o anumită boală, etc. Deasemenea sunt precizate detalii privind valoarea nutritionala dar și carentele rețetei respective ptr a putea fi completate cu suplimente.
O problemă constatata e ca nu am putut introduce greutatea lui Athos al meu; nu poți introduce greutăți peste 43 kg.

https://balance.it/

[Ioana Corb]

O listă cu diverse site-uri care pot fi de ajutor în hrănirea câinilor

[Ioana Corb]

Aproape am finalizat cartea. În partea a treia sunt multe detalii privind hrana câinilor, foarte interesante, imposibil să le redau aici. Alimente permise câinilor, alimente interzise, suplimente alimentare recomandate, etc.
Ca niște concluzii pe final, exact cum am bănuit în primele comentarii la acest topic, cele mai importante ptr longevitatea câinilor sunt hrana și efortul fizic.
Recomand cartea tuturor celor care au câini pe care-i consideră membri ai familiei. Nu știu dacă ptr veterinari aduce cine știe ce noutăți, dar ptr proprietarii de câini ca și mine sigur este foarte utilă.
Un minus din punctul meu de vedere este că mă așteptam la mai multe detalii privind hrana preparată în casă. Ptr cine a hrănit câinii doar cu boabe și vrea să îmbunătățească bolul cu mâncare sau vrea să facă trecerea spre barf sau hrana gătită cartea e foarte utilă. Ptr cine a făcut deja acest pas, ca și mine, și dorește un fel de next level sau un high-level, lasă puțin de dorit. Explicația ptr care veterinarii sunt împotriva hrănirii câinilor cu mâncare făcută acasă este că aceasta de cele mai multe ori nu este completă și nu acoperă nevoile nutriționale ale câinilor, aceștia dezvoltând în timp carențe sau excese de minerale/vitamine, etc. Exact asta eram curioasă să aflu. Care e necesarul zilnic din fiecare nutrient și în ce alimente se găsesc ptr a crea boluri cu mâncare completă câinilor mei. Concret. Ei, concret n-am aflat. Mai căutăm....